Articolul Patriarhului României pentru periodicul Pneumatikη Diakonia al Mitropoliei de Konstantia şi Ammochostos, Biserica Ciprului, cu prilejul împlinirii a 20 de ani de la alegerea (22 octombrie 1991) şi de la întronizarea (2 noiembrie 1991) Patriarhului Ecumenic Bartolomeu:
În cadrul numeroaselor vizite în România, principalele coordonate reliefate de Sanctitatea Sa Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic, au definit punctul de vedere al Patriarhiei Ecumenice în ceea ce priveşte misiunea Ortodoxiei în context contemporan, importanţa relaţiilor cu Biserica Ortodoxă Română, precum şi necesitatea abordării practice a relaţiilor interortodoxe. În evaluarea primei vizite pe care Sanctitatea Sa a făcut-o în România, subliniam faptul că aceasta a avut un profund conţinut eclesiologic şi teologic, prin care au fost evidenţiate, pe de o parte, locul şi rolul Patriarhiei Ecumenice în Ortodoxie, iar, pe de altă parte, unitatea ortodoxă între libertate şi responsabilitate, dar care nu ignoră identitatea şi libertatea naţională (Biserică mamă şi soră), precum şi solidaritatea şi întrajutorarea ortodoxă care trebuie manifestate într-o măsură mult mai mare.
În ceea ce priveşte relaţiile Patriarhiei Române cu Patriarhia Ecumenică, perioada de păstorire a predecesorului nostru, vrednicul de pomenire patriarh Teoctist, a fost una dintre cele mai bogate. Frecvenţa întâlnirilor dintre Întâistătătorii şi reprezentanţii celor două Biserici a fost una fără precedent, aducând un suflu nou în relaţiile seculare dintre cele două Biserici Ortodoxe surori. Desigur că există explicaţii obiective pentru aceasta, la care se adaugă şi factorul personal. Între principalele elemente obiective se află căderea comunismului şi eliberarea Bisericii Ortodoxe Române de sub presiunea şi controlul statului totalitar ateu, ceea ce a creat o efervescenţă în manifestarea credinţei izvorâtă din sentimentul libertăţii redobândite şi cel al responsabilităţii asumate.
Patriarhul Bartolomeu a cultivat mult această dinamică a relaţiilor dintre Patriarhia Ecumenică şi Patriarhia Română. Odată cu alegerea sa, la data de 22 octombrie 1991 şi întronizarea la 2 noiembrie 1991, Sanctitatea Sa a imprimat activităţii Tronului Ecumenic un nou stil de prezenţă şi acţiune, pe planul relaţiilor interortodoxe, animate de entuziasm, de pregătirea sa teologică solidă, cu o largă viziune şi cu o bogată experienţă în relaţiile intercreştine şi interreligioase. El s-a considerat întotdeauna un prieten al Bisericii Ortodoxe Române şi, prin aceasta, al întregului popor român. După cum mărturiseşte Sanctitatea Sa, în veacurile de sărăcie cruntă prin care a trecut Patriarhia Ecumenică, „Biserica săracilor lui Hristos” s-a sprijinit aproape în exclusivitate pe ajutorul acordat de domnitorii Ţării Româneşti şi ai Moldovei, care, întotdeauna, au sărit în ajutorul „Maicii aflate în suferinţe”. În acest sens, Sanctitatea Sa a precizat următoarele: „Istoria ne arată că domnitorii români, singurii principi creştini din Imperiul Otoman, îşi aveau tronul lor în Catedrala patriarhală din Constantinopol, în sec. al XVII-lea, exact în faţa tronului patriarhal, adică acolo unde se afla altădată tronul împăraţilor bizantini” (Bucureşti, 18 august 1993).
Aici trecem în revistă întâlnirile la nivel înalt ale Întâistătătorilor Patriarhiei Române şi Patriarhiei Ecumenice, pentru a avea o imagine a relaţiilor dintre cele două Biserici de-a lungul a două decenii de când Sanctitatea Sa Patriarhul Bartolomeu a fost ales şi învestit, prin voia lui Dumnezeu, cu demnitatea de Patriarh Ecumenic:
Prima vizită în România a unui Patriarh Ecumenic după căderea comunismului, vizită oficială neprilejuită de vreo aniversare, a avut loc în zilele de 12-18 august 1993. Această vizită poate fi considerată una dintre cele mai importante ale Patriarhului Bartolomeu în România având în vedere durata acesteia, programul foarte bogat, conţinutul foarte dens al numeroaselor discursuri ale acestuia şi includerea Transilvaniei în programul vizitei. Săvârşirea Sfintei Liturghii, sfinţirea noii biserici din incinta ansamblului monahal de la Mânăstirea Brâncoveanu - Sâmbăta de Sus şi participarea Sanctităţii Sale la o şedinţă solemnă a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca elemente centrale ale vizitei, reliefează unitatea şi frăţietatea existentă între cele două Patriarhii, precum şi manifestarea vitalităţii spirituale a Ortodoxei româneşti în context panortodox. De altfel, concluzia vizitei, cu privire la relaţiile dintre cele două Biserici Ortodoxe surori, a fost exprimată de Patriarhul Bartolomeu, la plecare, pe aeroport: „Ne simţim fraţi de sânge cu poporul român, nu numai în credinţa noastră comună, ci şi în participarea la aceeaşi civilizaţie a cărei putere depăşeşte graniţele naţionale şi devine bun al tuturor oamenilor”.
La şedinţa festivă a Sfântului Sinod, Sanctitatea Sa Bartolomeu a lansat profetic caracterizarea vremii noastre ca un kairos al Ortodoxiei: „Ora Ortodoxiei a sosit şi o trăim deja”. În acest răstimp de schimbări şi de provocări de tot felul, Sanctitatea Sa a apreciat Biserica Ortodoxă Română, conducerea bisericească, clerul şi poporul binecredincios, în multe din cuvântările sale. „Biserica Ortodoxă din România, chiar şi în timpul regimului ateu, a inspirat mult optimism şi admiraţie. Acelaşi lucru îl reuşeşte şi astăzi…. Repetăm urarea de a depăşi cât mai repede criza economică, astfel încât poporul român să poată ridica la Bucureşti marea catedrală, demnă de măreţia acestui popor”.
La doar doi ani după aceea, între 21 octombrie – 1 noiembrie 1995, Patriarhul ecumenic Bartolomeu a participat la festivităţile prilejuite de aniversarea a 110 ani de autocefalie şi a 70 de ani de patriarhat ale Bisericii Ortodoxe Române. Vizita se particularizează prin faptul că Patriarhia Română reuşeşte să realizeze, cu acest prilej, o întrunire aproape panortodoxă, la numai câteva luni după întrunirea de la Patmos, prin participarea mai multor Întâistătători de Biserici Ortodoxe, fapt pe care noi l-am subliniat într-un articol intitulat: „Demnitatea unui popor credincios. Ortodoxia universală întrunită în România.”
Peste alţi doi ani, ca răspuns la marile provocări de natură spirituală şi ecologică, ce priveau omenirea la sfârşitul celui de al doilea mileniu creştin, în perioada 20-28 septembrie 1997, Sanctitatea Sa Patriarhul Ecumenic Bartolomeu a organizat un Simpozion internaţional pentru protejarea mediului înconjurător, având ca temă „Marea Neagră în criză”. Simpozionul s-a dorit a fi un semnal de alarmă în faţa pericolului poluării crescânde a creaţiei lui Dumnezeu şi o chemare la coresponsabilitate a factorilor decidenţi în ceea ce priveşte prevenirea acestor pericole, care pot fi tragice pentru întreaga omenire. Implicarea Sanctităţii Sale în acest proiect a confirmat, odată în plus, spiritul său progresist şi pro-ştiinţific, precum şi faptul că Bisericile Ortodoxe sunt solidare în contribuţia specifică pe care o aduc la soluţionarea crizelor umanităţii contemporane.
În perioada 11-16 octombrie 1997, Sanctitatea Sa a vizitat din nou România pentru a participa la aniversarea a 500 de ani de la sfinţirea bisericii mari a Mânăstirii Neamţ (1497-1997) şi la sărbătoarea Cuvioasei Parascheva la Iaşi. Cu acest prilej a sfinţit noua biserică de la Seminarul Teologic – Neamţ şi noua biserică de la Mănăstirea Sihăstria, şi a apreciat încă odată evlavia şi statornicia în credinţă a credincioşilor ortodocşi români. În data de 15 octombrie 1997, Universitatea din Iaşi i-a conferit titlul de doctor honoris causa, elogiindu-se astfel personalitatea şi opera patriarhului Bartolomeu al Constantinopolului.
În zilele de 26-28 octombrie 1999, Sanctitatea Sa a venit în România, cu prilejul Simpozionului ecologic internaţional, cu tema: Dunărea, fluviul vieţii. Cu acest prilej, a participat şi la sărbătoarea Sfântului Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureştilor. În cele trei cuvântări rostite atunci, Sanctitatea Sa a subliniat necesitatea implicării tinerilor în viaţa Bisericii, rolul Bisericii Ortodoxe în Europa contemporană, precum şi importanţa şi locul Teologiei între ştiinţele academice. Tot atunci, Sanctităţii Sale i s-a decernat titlul de doctor honoris causa de către Universitatea din Bucureşti, iar preşedintele României i-a conferit Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Mare Cruce.
O nouă vizită a Patriarhului Ecumenic Bartolomeu în România s-a desfăşurat în perioada 10-14 octombrie 2000. În semn de apreciere deosebită a activităţii academice a Sanctităţii Sale, Academia Română i-a decernat Diploma doctor honoris causa, iar Universitatea din Galaţi i-a conferit titlul de doctor honoris causa. În zilele de 12-14 octombrie 2000, a participat la sărbătoarea Cuvioasei Parascheva şi la serbările Iaşilor, primind titlu de Cetăţean de onoare al municipiului Iaşi.
Patru ani mai târziu, Patriarhul Bartolomeu a venit în România, în zilele de 15-21 octombrie 2004, pentru a participa la festivităţile prilejuite de comemorarea a 500 de ani de la trecerea la Domnul a domnitorului Ştefan cel Mare şi Sfânt. Cu acest prilej, i s-a conferit titlul de Membru de onoare al Academiei Române şi a devenit doctor honoris causa al Universităţii Babeş Bolyai din Cluj-Napoca şi al Universităţii Ovidius din Constanţa.
În zilele de 4-7 martie 2005, Patriarhul Ecumenic Bartholomeu a participat la festivităţile închinate aniversării a 120 de ani de autocefalie şi 80 de ani de patriarhat ale Bisericii Ortodoxe Române. Cu acest prilej, în cadrul şedinţei solemne a Sfântului Sinod, în conferinţa noastră cu titlul „Recunoştinţă şi înnoire” am subliniat rolul şi locul fiecărei Biserici Ortodoxe locale în întărirea şi adâncirea unităţii panortodoxe.
Relaţiile frăţeşti dintre Patriarhia Română şi Patriarhia Ecumenică s-au dezvoltat şi în perioada de după întronizarea noastră ca Patriarh al României (30 septembrie 2007), prin continuarea lucrării înaintaşilor noştri, exprimându-ne, cu diferite prilejuri, preţuirea atât pentru dragostea şi prietenia pe care Sanctitatea Sa le arată constant Bisericii noastre şi poporului român, cât şi pentru înţelepciunea şi dinamismul pe care le arată în mărturisirea Ortodoxiei la Constantinopol şi în alte mari oraşe ale lumii: „în timpul vizitelor efectuate în România, aţi avut prilejul să constataţi personal preţuirea pe care V-o poartă clerul şi credincioşii ortodocşi români, ca respect pentru cel dintâi între patriarhii ortodocşi, precum şi pentru legăturile tradiţionale cultivate între Biserica Ortodoxă Română şi Patriarhia Ecumenică.”
La rândul său, Sanctitatea Sa a mărturisit de multe ori cât de mult apreciază Biserica Ortodoxă Română şi fidelitatea ierarhilor, clerului şi credincioşilor faţă de credinţa ortodoxă păstrată de-a lungul secolelor. În acest sens, Patriarhul Ecumenic afirma, cu prilejul participării la manifestările prilejuite de aniversarea a 125 de ani de autocefalie şi 85 de ani de patriarhat ale Bisericii Ortodoxe Române, în 27 octombrie 2010, la hramul Catedralei Patriarhale din Bucureşti: “Faptul că nici nu se mai ştie a câta oară venim în vizită în România, în calitate de Patriarh Ecumenic, mărturiseşte această dragoste […], (dând slavă lui Dumnezeu că) “ne-a învrednicit, în repetate rânduri, să venim aici, ca să trăim împreună bucuria petrecerii în acelaşi Duh Sfânt, să adeverim liturgic, în Euharistie, faptul că între cele două Biserici, între întâistătătorii şi ierarhia lor, există o legătură indestructibilă, întru Domnul.”
În această lumină a comuniunii fraterne şi a coresponsabilităţii pastorale pentru binele Ortodoxiei întregi, ne rugăm lui Dumnezeu să reverse darurile Sale cele bogate peste Sanctitatea Sa, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, acum la împlinirea a 50 de ani de slujire bisericească şi 20 de ani de păstorire a Arhiepiscopiei Constantinopolului şi a Patriarhiei Ecumenice, fiind, în acelaşi timp, un harnic misionar-binevestitor al Ortodoxiei contemporane, într-o lume tot mai secularizată şi frământată.
Hristos Domnul „Mai marele Păstorilor” să-i dăruiască ani mulţi şi buni!
† DANIEL
Patriarhul României
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu