Sihastru evacuat de autorităţi de pe Masivul Postăvarul

În întunericul paraclisului, icoanele de pe pereţi par vii. Părintele slujeşte în altar, tot el iese apoi la strană şi citeşte din cele sfinte, în timp ce mireasma de tămâie şi smirnă arsă se ridică uşor, în aer, ca un abur ceresc. Aşa face în fiecare zori de zi, seara şi apoi, târziu în noapte până pe la 3:00-4:00 dimineaţa. Singur. Stă în genunchi, se roagă şi aduce slava lui Dumnezeu. Pentru El a renunţat la tot. La mama. La tata. La tot ce-l lega de ce-i pământesc. Şi-a mers în pustie. Ne întâmpină în uşa bisericuţei întunecoase şi-şi mângâie barba bogată şi căruntă. E bucuros de oaspeţi. Numai câţiva tineri care-i cer sfaturi ce-i mai calcă pragul din când în când. Ca să ajungi la călugăr, trebuie să străbaţi drum de temerar, pe masivul Postăvarul. Prin pădure, pe drum forestier. Acolo unde vântul bate de parcă ar vrea să spulbere tot ce-i nelalocul lui. Doar în vale, unde călugărul Onufrie a poposit în urmă cu 19 ani, cu o bocceluţă cu cărţi la spinare, vântul se îndulceşte în adieri cu miros de brad. Totul tace. Doar cei trei câini vestesc paşii noştri. Pe unul dintre ei, mai gălăgios, l-a luat părintele şi l-a dus departe, în oraş, de teamă să nu se supere schiorii, că-i sperie. A doua zi, dimineaţa, când părintele a ieşit din chilie, a văzut cum câinele îl aştepta liniştit la uşă, gudurându-se pe lângă el. Călugărul ne binecuvintează. Are mâinile aspre. Dar privirea senină. Singur şi-a construit chilia în care locuieşte, şi-a făcut loc special pentru toacă şi clopotniţă, iar pentru cei care vor să-i lase acatiste şi pomelnice şi-a înjghebat ca o cutie poştală. Are 7 găini, porumbei, un peşte în micul heleşteu creat tot de el. Până nu demult, avea şi un măgar primit cadou de la oamenii buni. Într-o zi a dispărut, pur şi simplu. Furat de cine ştie cine. Atunci, călugărul Onufrie a hotărât că nu mai are rost să ţină micuţa căruţă pe care o avea. "Am dat-o unei familii, la ce bun să o mai ţin?", spune el simplu, şi zâmbeşte. Pe prispa de lemn, pustnicul a aşezat un trunchi de copac cioplit în care a sădit flori. Tot el a sculptat zile la rândul troiţa pe care a aşezat-o la intrare în "împărăţia" lui. De la 22 de ani a intrat în mănăstirea Cernica, după ce un an a pribegit prin ţară. Mai târziu, după 20 de ani de ascultare şi de rugăciune, călugărul s-a hotărât să facă ce-i spunea de multă vreme inima. Ştia de la părintele Cleopa, sfătuitorul său, că abia după 20 de ani de stat în mănăstire eşti pregătit pentru a părăsi lumea şi a te refugia în pustietate. "Am fost la duhovnicul meu, Sofian Boghin, şi am făcut legământ pentru a deveni pustnic. Duhovnicul, stareţul mănăstirii Antim, mi-a spus că dacă nu mai pot, să vin la el să mă dezlege şi mă întorc în mănăstire. Între timp, a murit. Şi eu am rămas pe veci legat de pustie. Nu mai are cine să te dezlege, dacă duhovnicul îţi moare. Trebuie să merg înainte şi să îmi continui drumul pe care Dumnezeu mi l-a hărăzit, pustietatea", spune blând călugărul.

Nu asta-i însă crucea pe care trebuie să o ducă. De ceva timp încoace, la uşa chiliei sale bat autorităţile. Nu în căutarea Celui de Sus şi nici a pocăinţei. "Vor să plec de aici, să dărâme paraclisul, că aş sta în calea pârtiei de schi". Părintele vorbeşte şi privirea sa încearcă parcă să cuprindă izvorul care susură leneş, dar care-i dă apa de care are nevoie, găinile lăsate libere ziua, pisica ce toarce alene, nestingherită, în preajma câinilor, cele câteva rânduri de lemne aşezate cuminţi, în aşteptarea gerului. Toată agoniseala lui de 19 ani. "Am mers în oraş, la primărie, am depus o hârtie prin care ceream să mă lase măcar până în primăvară să stau. Primarul a trimis foaia mai departe la Regia Autonomă a Pădurilor Kronstadt şi s-a spălat pe mâini. Am ajuns şi acolo. O avocată, foarte credincioasă, care vine la biserică, a mers cu mine. L-a luat pe director pe toate părţile, l-a întrebat de ce tocmai acum, când putea să facă lucrul ăsta în primii ani, să îmi dea amendă, să mă evacueze, nu după 19 ani. Nu s-a putut discuta cu el. Dar nu mă dau bătut. Eu mă rog la Dumnezeu. Nu-i cer decât sănătate pentru toată lumea, luminarea minţii, iertarea de păcate, şi pentru mine, putere să îndur şi să fac voia Lui. Căci, să ştiţi de la mine, El ştie ce-i trebuie fiecăruia, nici nu trebuie să glăsuim noi ce vrem".

"Am avut o discuţie cu el, i-am pus în vedere că nu mai poate sta acolo, pentru că se extinde domeniul schiabil. E drept, doar verbal. A venit şi cu un avocat. Poate să vină cu oricine, nu are dreptul să stea acolo. A trebuit să acţionez legal şi am depus o plângere penală la Poliţie împotriva lui. I-am spus că îl ajutăm să se mute în altă parte, că îi cărăm lucrurile, locuinţă nu pot să-i dau, unde să vină, poate la mine acasă?", spune cu ironie directorul Ocolului Silvic, Dan Olteanu. "Sunt curios dacă are vreun sprijin din partea bisericii, că eu nu ştiu ce este, dacă are studii în teologie, de ce stă acolo. Am înţeles că a fost la o mănăstire, curios lucru însă de ce a plecat de acolo" se întreabă directorul, neştiind că pentru a deveni călugăr şi slujitor al Domnului e nevoie de credinţă, de determinare, de dorinţă şi nu neapărat de studii teologice brevetate cu vreo diplomă. Ne-am convins cu ochii noştri că pârtia de schi e mult prea departe de chilia călugărului şi că încercarea autorităţilor de a-l izgoni poarta pecetea relei-voinţe. Şeful de şantier, Nelu Ţiplea, ne-a certificat că "aşa cum arată proiectul pe care ar trebui să-l încheiem anul viitor, pârtia de schi nou amenajată nici pe departe nu se apropie de zona în care şi-a făcut adăpost călugărul".

Părintele zice că este doar o încercare. "Toate-s de la Dumnezeu. Nu mă tem decât de El.  Dacă va trebui, o iau de la capăt, la 60 de ani ai mei". Acum 19 ani a tăiat cu fierăstrăul fiecare lemn ce avea să clădească locul de rugăciune, a împodobit încăperea cu icoane oferite de credincioşi, doi ani de zile, pân ce au început oamenii să îl cunoască şi să-l ajute, a mâncat leurdă din padure şi ciuperci, măcriş şi urzici. Şi, ca să nu se îmbolnăvească, mânca usturoi şi bea ceaiuri din plantele pe care le culegea şi le usca. "Dumnezeu ne ţine în viaţă. Am încredere. Şi asta e tot ce contează", spune părintele cu convingere. Nici pe oamenii care vor să-l alunge acum nu-i priveşte cu duşmănie. Şi nici cu răutate nu se gândeşte la ei. Pentru el, explicaţia e simplă: "oamenii cad în deznădejde foarte uşor, n-au răbdare şi îşi pierd credinţa repede. De-asta s-a ajuns aici. Dacă am fi un pic mai încrezători…" Aşa le spune şi celor puţini care vin să se roage cu el. Dumnezeu l-a ferit mereu de urşi, de vulpi. S-a împrietenit cu căprioarele, porumbeii, la altitudinea de 1.700 de metri, mai rar îşi fac casă. La părinte au venit şi n-au mai plecat de ani de zile. 15 ani a stat în întuneric beznă, cu lumânări pâlpâind la căpătâi, cu flacăra tremurândă pe filele învechite ale cărţilor lui de suflet. Abia de câţiva ani, nişte bucureşteni ajunşi la el, fără voie, s-au molipsit de modestia şi blândeţea lui şi i-au adus un generator. Iarna, când zăpada e atât de mare că acoperă troiţa făcută de el, îşi înfige ghetele în nişte tălpici din lemn şi străbate nămeţii fără teamă. Din când în când, coboară în oraş să-şi mai cumpere câteva fructe, pâine, lapte şi nişte brânză. Carne nu mai mănâncă de 39 de ani, de când s-a călugărit. În cămăruţa sărăcăcioasă, cu un pat, o masă şi câteva unelte de tâmplărie, părintele se simte cel mai bine. În liniştea pădurii, departe de răutăţi, de invidii, de goana după bani şi avere. Dacă ar fi izgonit, spune el "aş fi unicat. Ar trebui să-i alunge pe toţi pustnicii de prin păduri şi munţi, pe unde se duc cel mai des. Iar să dărâmi o biserică este mare păcat. Cine o face, trebuie să trăiască cu asta pe conştiinţă. Dumnezeu însă nu va permite. El unul ştiu că voi lupta până la capăt". Părintele nu poate să vadă un lucru sfânt şi să-l abandoneze. În urmă cu ceva timp, o tânără a murit pe munte, familia i-a înălţat o cruce în locul în care a pierit. Din cauza lucrărilor pe pârtie, un buldozer a scos din ţâţâni crucea şi a aruncat-o cât acolo, ca pe-un lucru inutil. Fără valoare. Părintele a luat fiecare bucăţică din ea, le-a pus una lângă alta, le-a lipit cu ciment şi a aşezat crucea lângă troiţă. Ştie însă că nu pe mulţi îi interesează vorbele şi învăţămintele lui. În afară de Dumnezeu nu are pe nimeni. Dar El îi e de-ajuns…

Mitropoliţii Andrei Şaguna şi Simion Ştefan au fost proclamaţi sfinţi

Visul ardelenilor de a avea în calendar ca sfinţi pe mitropoliţii Andrei Şaguna şi Simion Ştefan, cei doi ierarhi renumiţi care le-au păstorit cu mult dar înaintaşii de pe pământul transilvan, s-a împlinit la sfârşitul săptămânii trecute. Sâmbătă, 29 octombrie, la Catedrala mitropolitană din Sibiu, 33 de ierarhi au proclamat canonizarea Sfântului Ierarh Andrei Şaguna, mitropolitul Transilvaniei, iar a doua zi, Catedrala Reîntregirii din Alba Iulia a găzduit sărbătoarea proclamării ca sfânt a mitropolitului Simion Ştefan.

Evlavia credincioşilor din Ardeal la ierarhii care au scris istorie pe aceste meleaguri încercate mereu de tot felul de evenimente, ce au zdruncinat fiinţa neamului românesc, a dat roade în acest an, când Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a recunoscut sfinţenia mitropoliţilor Andrei Şaguna şi Simion Ştefan, hotărând trecerea lor în canonul sfinţilor. Râurile de cuvinte care au curs de-a lungul anilor în cărţile de istorie şi de spiritualitate despre Sfântul Ierarh Andrei Şaguna s-au concentrat zilele trecute în elogiile aduse marelui ierarh încă din ajunul sărbătorii organizate la Sibiu pentru a proclama public, în faţa credincioşilor, sfinţenia sa.

Sărbătoarea a început de vineri, 28 octombrie, când Preasfinţitul Andrei Făgărăşanul, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, şi un sobor de preoţi şi diaconi au oficiat la mausoleul din Răşinari ultimul parastas pentru Sfântul Ierarh Andrei Şaguna, după cum ne informează Ziarul Lumina. Răşinărenii, bunii credincioşi care au cinstit cum se cuvine iubirea ierarhului faţă de localitatea lor, desăvârşită prin alegerea acesteia ca loc de veci, au venit la slujba religioasă înveşmântaţi cu hainele 'româneşti' atât de dragi Sfântului Andrei Şaguna. Elogii impresionante au venit din partea PS Episcop Andrei Făgărăşanul şi din partea pr. acad. prof. univ. dr. Mircea Păcurariu.

Racla cu osemintele sale a fost purtată apoi pe străzile principale din Sibiu, cu oprire la Biserica 'Buna Vestire' - Biserica de pe Groapă, lăcaşul de cult care i-a fost catedrală. Înalt Preasfinţitul Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului, şi Înalt Preasfinţitul Arhiepiscop Calinic al Argeşului şi Muscelului, împreună cu preoţi şi credincioşi, i-au întâmpinat în faţa Catedralei mitropolitane, biserică ce şi-a dorit-o enorm de mult, pentru care a făcut planuri, dar pe care n-a văzut-o nici măcar începută.

Momentul culminant al serii a fost sosirea Preafericitului Părinte Teodor al II-lea, Papă şi Patriarh al Alexandriei şi al întregii Africi, a Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române (BOR), a Înalt Preasfinţitului Hrisostom, Mitropolit de Patras, care a condus delegaţia grecească sosită în ţară cu moaştele Sfântului Apostol Andrei, precum şi a altor ierarhi. Marele dar făcut de ierarhii greci la aceste evenimente unice în viaţa şi istoria poporului român a fost aducerea Cinstitului cap al Sfântului Apostol Andrei, care a fost aşezat în Catedrala mitropolitană pentru ca miile de credincioşi să se închine. Primirea oaspeţilor de seamă s-a făcut printr-un Te Deum, urmat de cuvântările de bun-venit şi de binecuvântări ale celor doi patriarhi, ale ierarhilor din Grecia şi a IPS Mitropolit Laurenţiu.

Întreaga Biserică, reprezentată la Sibiu

În ziua de proclamare a canonizării Sfântului Ierarh Andrei Şaguna, mitropolitul Transilvaniei, 33 de ierarhi au oficiat Sfânta Liturghie în catedrala din Sibiu. Celor doi patriarhi amintiţi li s-a adăugat în sobor Înalt Preasfinţitul Georgios, Mitropolit de Accra, Înalt Preasfinţitul Hrisostom, Mitropolit de Patras, Înalt Preasfinţitul Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Înalt Preasfinţitul Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului, Înalt Preasfinţitul Andrei, Mitropolitul Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, Înalt Preasfinţitul Irineu, Mitropolitul Olteniei, Înalt Preasfinţitul Mitropolit Nifon, Arhiepiscopul Târgoviştei şi Exarh patriarhal, Înalt Preasfinţitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, Înalt Preasfinţitul Arhiepiscop Irineu al Alba Iuliei, Înalt Preasfinţitul Gherasim, Arhiepiscopul Râmnicului, Înalt Preasfinţitul Arhiepiscop Calinic al Argeşului şi Muscelului, Înalt Preasfinţitul Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, Înalt Preasfinţitul Arhiepiscop Timotei al Aradului, Înalt Preasfinţitul Arhiepiscop Ioan al Episcopiei Covasnei şi Harghitei, Preasfinţitul Lucian, Episcopul Caransebeşului, Preasfinţitul Sofronie, Episcopul Oradiei, Preasfinţitul Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei, Preasfinţitul Visarion, Episcopul Tulcii, Preasfinţitul Gurie, Episcopul Devei şi Hunedoarei, Preasfinţitul Daniil, Episcop-locţiitor al Episcopiei Daciei Felix, Preasfinţitul Siluan, Episcopul ortodox român al Ungariei, Preasfinţitul Timotei, Episcopul ortodox român al Spaniei şi Portugaliei, Preasfinţitul Macarie, Episcopul ortodox român al Europei de Nord, Preasfinţitul Mihail, Episcopul ortodox român al Australiei şi Noii Zeelande, Preasfinţitul Ciprian Câmpineanul, Episcop-vicar patriarhal, Preasfinţitul Andrei Făgărăşanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, Preasfinţitul Paisie Lugojanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei, Preasfinţitul Emilian Lovişteanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului, Preasfinţitul Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, Preasfinţitul Sofian Braşoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Germaniei, Austriei şi Luxemburgului, şi Preasfinţitul Iustin Sigheteanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului şi Sătmarului.

Catedrala din Sibiu a fost arhiplină, câteva mii de credincioşi venind să participe la eveniment şi să se închine moaştelor Sfântului Apostol Andrei. Au fost prezenţi preşedintele Traian Băsescu, reprezentanţi ai Guvernului, parlamentari, autorităţi locale şi judeţene, profesori universitari, preoţi din toată ţara şi studenţi teologi.

Sfinţenia unui cărturar misionar

La finalul Sfintei Liturghii, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a evidenţiat activitatea deosebită a ierarhului canonizat la Sibiu. 'Sfântul Andrei Şaguna ne impresionează prin dragostea sa neţărmurită faţă de Hristos, faţă de sfinţii Lui şi faţă de Biserica Lui. Ne mirăm cât a putut scrie şi cât a putut lucra. A construit sute de şcoli româneşti în Transilvania şi două licee. A întemeiat ziarul 'Telegraful Român', care şi astăzi continuă fără întrerupere, ca mijloc misionar de răspândire a credinţei şi de apărare a unităţii şi demnităţii românilor din Transilvania. A tradus Sfânta Scriptură în patru volume şi a lăudat pe Sfântul Simion Ştefan, pe care îl vom proclama ca sfânt mâine, la Alba Iulia, după ce Sfântul Sinod a aprobat canonizarea, pentru că a tradus Noul Testament în limba greacă. Sfântul Andrei Şaguna ne-a lăsat statutul bisericesc pe care, până astăzi, în mare parte, Biserica noastră îl foloseşte. În mod deosebit, a arătat o neobosită luptă pentru apărarea Ortodoxiei şi a demnităţii ortodocşilor din Transilvania', a mai spus PF Părinte Patriarh Daniel.

În continuare, PS Ciprian Câmpineanul, Episcop-vicar patriarhal şi secretarul Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, a citit Tomosul sinodal, iar corul catedralei a intonat troparul Sfântului Ierarh Andrei Şaguna. Ierarhii s-au închinat la icoana Sfântului, după care a urmat cuvântul Patriarhului Alexandriei. 'După ce voi încheia acest pelerinaj în România şi mă voi întoarce în Africa, voi continua călătoriile mele misionare în 18 ţări şi voi duce cu mine această bucurie pe care am trăit-o în aceste zile', a spus PF Părinte Patriarh Teodor al II-lea. Patriarhul Alexandriei a oferit în dar IPS Mitropolit Laurenţiu o Evanghelie şi un engolpion cu chipul Maicii Domnului.

'O mare binecuvântare'

La rândul său, IPS Mitropolit Hrisostom şi-a exprimat bucuria de a fi în România, aducând Capul Sfântului Apostol Andrei. Mitropolitul de Patras a oferit IPS Laurenţiu al Ardealului un epitrahil şi un omofor arhieresc, iar Catedralei mitropolitane, o cruce de binecuvântare.

În cuvântul său, IPS Laurenţiu şi-a exprimat bucuria trăirii acestui moment binecuvântat. 'Ne bucurăm că smerenia pe care a dovedit-o, până la sfinţenie, Sfântul Ierarh Andrei Şaguna s-a transformat astăzi într-o mare binecuvântare. Dacă la înmormântarea lui, acum 137 de ani, un singur preot, duhovnicul lui, l-a condus spre locurile veşnice, astăzi, doi patriarhi împreună cu alţi 31 de ierarhi au proclamat canonizarea Sfântului Ierarh Cel Smerit, care ne-a adus atâta bucurie', a spus Mitropolitul Ardealului, care i-a dăruit Patriarhului României o cruce de binecuvântare, o icoană cu chipul Sfântului Ierarh Andrei Şaguna, trei scrieri în original ale mitropolitului misionar, precum şi un album dedicat Catedralei mitropolitane din Sibiu. De asemenea, Mitropolitul Ardealului i-a dăruit Patriarhului Alexandriei o cruce de binecuvântare şi o icoană cu chipul Sfântului Ierarh Andrei Şaguna, iar IPS Mitropolit Hrisostom, precum şi tuturor membrilor din delegaţie le-a oferit icoana Sfântului Ierarh Andrei Şaguna.

La final, preşedintele Traian Băsescu a elogiat, printr­un scurt cuvânt, personalitatea Sfântului Ierarh Andrei Şaguna, iar credincioşii s-au închinat icoanei noului sfânt. 'Un eveniment cum numai o dată în viaţă îţi este dat să trăieşti', ne-a descris Maria din Sibiu sărbătoarea, printre exclamări precum 'o bucurie nedescrisă', 'mai avem un sfânt', venite din popor, toate încununate de versul 'Da, Andrei tu n-ai murit!', parte a imnului scris în 1973 în cinstea ierarhului.

Evlavia poporului din cetatea Unirii

O atmosferă ce ne-a amintit de Marea Unire s-a simţit ieri, 30 octombrie, în inima cetăţii Alba Iulia, unde mii de oameni au venit să participe la cel de-al doilea eveniment măreţ din viaţa bisericească transilvană.

Sărbătoarea trecerii în rândul sfinţilor a mitropolitului Simion Ştefan a început de sâmbătă seara, când soborul de ierarhi a poposit la Catedrala Reîntregirii din Cetatea Unirii Românilor. Racla cu moaştele Sf. Apostol Andrei a fost aşezată în incinta catedralei pentru a fi cinstite de credincioşi, iar sosirea ierarhilor a fost marcată printr­o slujbă de Te Deum. Ultimul parastas pentru mitropolitul Simion Ştefan a fost oficiat sâmbătă ziua, în lăcaşul de cult amintit, de un sobor de preoţi.

În ziua proclamării, 29 de ierarhi veniţi şi la Alba Iulia au oficiat Sfânta Liturghie în Catedrala Reîntregirii, la care au participat autorităţi centrale, judeţene şi locale, invitaţi de seamă, reprezentanţi ai instituţiilor din judeţul Alba şi mii de credincioşi, care au urmărit slujba religioasă la ecranele aşezate în incintă.

În cuvântul de învăţătură, PF Părinte Patriarh Daniel a evidenţiat principalele învăţături desprinse din Evanghelia duminicii, în care ni se prezintă Pilda bogatului nemilostiv şi a săracului Lazăr.

'Evanghelia de astăzi ne arată că săracul Lazăr este răsplătit cu bucurie veşnică pentru starea sfântă a sufletului său. Numai pentru că avea înainte de moartea fizică un suflet bun, el se bucură după moarte de bunătăţile cereşti netrecătoare. Deşi sărac şi bolnav, Lazăr nu s-a supărat pe Dumnezeu, nu s-a răzvrătit, nu a cârtit, nu a zis: 'Doamne, de ce eu sunt atât de sărac, iar bogatul acesta nemilostiv atât de avut? De ce eu sunt atât de bolnav, iar el atât de sănătos? De ce eşti nedrept cu noi?' Ci, în tăcere paşnică şi smerită răbdare, săracul Lazăr şi-a întărit, luminat şi modelat sufletul său în bunătate. Deşi era foarte singur, săracul Lazăr nu s-a plâns de singurătatea sa, ci s-a bucurat de prietenia câinilor, care deveniseră mai solidari sau mai omenoşi cu el decât oamenii indiferenţi şi nemilostivi', a spus Patriarhul României.

Un sfânt evlavios şi credincios

La finalul Sfintei Liturghii, ierarhii au mers pe o scenă special amenajată, unde a fost oficiată ceremonia de proclamare a canonizării Sfântului Ierarh Simion Ştefan. Tomosul a fost citit de PS Episcop Ciprian Câmpineanul, după care ierarhii au sărutat icoana sfântului. PF Părinte Patriarh Teodor şi-a exprimat bucuria de a participa la un eveniment istoric, într-un loc deosebit pentru istoria poporului român, şi i-a oferit IPS Arhiepiscop Irineu al Alba Iuliei un dicher, un tricher, precum şi un engolpion. Un cuvânt de binecuvântare a rostit şi IPS Mitropolit Hrisostom, arătându-se impresionat de evlavia şi credinţa poporului român la Sfântul Apostol Andrei, virtuţi care contribuie esenţial la zidirea unei măreţe Catedrale a Neamului, lăcaş de cult apreciat apoi de PF Părinte Patriarh Daniel ca soră a Catedralei din Patras, Grecia, unde se află mormântul, crucea şi moaştele Sfântului Apostol Andrei. Cuvântul de mulţumire al IPS Irineu a încheiat sărbătoarea în aplauzele miilor de credincioşi care au umplut curtea bisericii.

'Cărturarul bălgrădean ne îndeamnă prin viaţa şi faptele sale să fim evlavioşi, iubitori de rugăciuni, coerenţi în credinţa noastră ortodoxă şi generoşi în slujba semenilor noştri', a spus IPS Arhiepiscop Irineu.

Sărbătoarea s-a încheiat cu sfinţirea Sălii 'Simion Ştefan' de la sediul Arhiepiscopiei Alba Iuliei, iar credincioşii au fost binecuvântaţi de ierarhi şi de preoţi. 'Am aşteptat nerăbdători această zi şi pot spune că am trăit momente unice. Nu am crezut că voi vedea pe viu atâţia ierarhi, în special pe Patriarhul Alexandriei şi pe Patriarhul României', ne-a mărturisit un credincios

Proclamarea canonizării Sfântului Simeon Ştefan, Mitropolitul Transilvaniei

În pridvorul Catedralei Arhiepiscopale Reîntregirea din Alba Iulia a avut loc astăzi, 30 octombrie 2011, în prezenţa Patriarhului Alexandriei, a Patriarhului României, a Mitropolitului de Patras, a membrilor delegaţiilor alexandrină şi greacă, proclamarea canonizării Sfântului Simeon Ştefan, Mitropolitul Transilvaniei. La eveniment au fost prezenţi, de asemenea, mai mulţi ierarhi membri ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

Tomosul sinodal a fost citit de către Preasfinţitul Părinte Ciprian Câmpineanul, Episcop-vicar patriarhal şi secretarul Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, apoi s-a intonat troparul Sfântului Simeon Ştefan, Mitropolitul Transilvaniei.

În continuare Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a subliniat faptul că bucuria prilejuită de proclamarea canonizării Sfântului Simeon Ştefan este sporită de prezenţa Cinstitului Cap al Sfântului Apostol Andrei, dar şi de prezenţa Preafericitul Părinte Teodoros al II-lea, Papă şi Patriarh al Alexandriei şi al Întregii Africi.

„Dumnezeu ne-a binecuvântat astăzi cu o sărbătoare mare şi sfântă, proclamarea canonizării Sfântului Simeon Ştefan, Mitropolit al Transilvaniei în secolul al XVII-lea. Bucuria noastră este sporită prin prezenţa Cinstitului Cap al Sfântului Apostol Andrei, cel Întâi chemat, Începătorul botezului în poporul român şi Ocrotitorul României. A fost adus aici cu binecuvântarea Sfântului Sinod al Bisericii Greciei şi prin bunăvoinţa Înaltpreasfinţitului Mitropolit Hrisostom de Patras din Grecia”, a spus Patriarhul României.

Adresându-se credincioşilor prezenţi la Alba Iulia, Patriarhul Alexandriei, în debutul cuvântului său, a lăudat credinţa poporului român şi a elogiat personalitatea Patriarhului României: „Preafericirea Voastră, privind la acest minunat popor care se află în faţa noastră, Vă fericesc că Dumnezeu V-a rânduit să fiţi arhipăstor al unui popor minunat dreptcredincios. Iubiţii mei fii, aş dori să vă încredinţez de faptul că Dumnezeu v-a binecuvântat să aveţi în frunte un mare Patriarh, un Patriarh teolog, un om bun şi de aceea vă doresc să fiţi fericiţi”. De asemenea, Preafericitul Părinte Patriarh Teodoros al II-lea a dăruit Înaltpreasfinţitului Părinte Irineu, Arhiepiscopul Alba Iuliei un dicher şi tricher, dar şi un engolpion cu icoana Mântuitorului Iisus Hristos.

La rândul său, Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Hrisostom de Patras a rostit un cuvânt în care şi-a exprimat bucuria participării la proclamarea oficială a „canonizării a doi mitropoliţi din Transilvania, Sfântul Ierarh Andrei Şaguna şi Sfântul Ierarh Simeon Ştefan. […] Bucuria noastră este şi mai mare văzând mulţimile de credincioşi care înconjoară biserica şi care participă cu multă evlavie şi credinţă la Sfânta Euharistie. Fără să exagerăm, considerăm că aceasta constituie o adevărată minune, pentru că vedem cu câtă credinţă, dragoste şi devotament se apropie de Biserica lui Dumnezeu”.

După cuvântul rostit, Înaltpreasfinţitul Părinte Hrisostom a dăruit Înaltpreasfinţitului Părinte Irineu un epitrahil şi un omofor arhieresc, iar pentru Catedrala Arhiepiscopală din Alba Iulia a oferit în dar o Cruce de binecuvântare.

La final, Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Alba Iuliei, a rostit un cuvânt în care a vorbit despre lucrarea Sfântului Ierarh Simeon Ştefan: „A contribuit imens la promovarea elementului cultural şi lingvistic românesc, consolidând identitatea naţională şi confesională a românilor transilvăneni. Într-adevăr, Sfântul Ierarh Simeon Ştefan a conservat şi a întărit legea românească prin cultură, credinţă şi abilitate pastorală. Cărturarul bălgrădean ne îndeamnă prin viaţa şi prin faptele sale să fim evlavioşi, iubitori de rugăciune, coerenţi în credinţa noastră ortodoxă şi generoşi în slujba semenilor noştri”.

La eveniment au participat numeroşi reprezentanţi ai instituţiilor de stat, autorităţi locale, preoţi, profesori, oameni de cultură, tineri studenţi şi elevi, dar şi mii de credincioşi care au dorit să participe la acest moment istoric.

După cum informează Radio TRINITAS, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat, în ședința din 21 iulie 2011, canonizarea Sfântului Ierarh Simeon Ștefan. El va fi prăznuit, în fiecare an, pe 24 aprilie.