Manastirea Neamt

Manastirea Neamt este asezata la o distanta de 12 kilometri nord-vest fata de Cetatea Neamtului, pe valea rausorului Nemtisor. Manastirea Neamt mai este numita si "Ierusalimul ortodoxiei romane".

 Izvoare istorice, care sa determine cu exactitate timpul si imprejurarile in care ea a luat fiinta nu exista. Traditii locale puternice, in mai multe versiuni, dovedesc existenta manastirii la sfarsitul celui de-al XIV-lea secol.

 O inscriptie de pe un clopot din veacul al XIX-lea spune: "Acest clopot s-au varsat din materialul clopotului facut la 1393 de domnul Stefan cel dintai si care s-au topit la arderea manastirii Neamtu 1862 noiembrie 20".

 In traditia locala, inregistrata si de cronicari, se pomeneste insa de niste calugari care ar fi venit de prin partile Dunarii - unii spun ca acesti calugari ar fi fost discipolii lui Nicodim, organizatorul vietii manastiresti in Tara Romaneasca - si ar fi intemeiat un schit chiar cu un veac mai inainte.

 Acesti ucenici au ridicat aici o biserica din lemn, numita de istorici "Biserica alba", pe locul de azi al bisericii "Bogoslovul" din cimitirul manastirii, construita mult mai tarziu, in anul 1835. Primul document scris ce ni s-a pastrat despre manastirea Neamt, este actul din 7 ianuarie 1407, din vremea lui Alexandru cel Bun, dat de acel "Vladica Iosif ", ruda apropiata a lui Petru Musat, ajuns primul mitropolit al Moldovei.

 Acest act arata ca la data pomenita, manastirea Neamt era inzestrata cu doua sate daruite de catre Petru Musat, doua mori, doua vii si mai avea si carti, odajdii si vase. Faptul acesta vine sa confirme existenta ei cu un personal destul de numeros inca la acea data.

 Tot Petru Musat a zidit si prima biserica din piatra, pe locul unde se gasea pana nu demult biserica Sfantul Gheorghe. Dupa cutremurul din 1471, ctitoria lui fiind zdruncinata din temelii, Sfantul Stefan cel Mare va inalta o noua biserica, alaturi de cea veche si care va fi sfintita cu alai mare dupa izbanda de la Codrii Cosminului.

 Gramaticul Dimitrie insemna in 1512 randurile de mai jos: "In acea vreme a venit si Albert, craiul lesesc, cu multa putere, si mult a sapat la cetatea Sucevei si n-a putut lua cetatea si s-a intors in desert. Iar Stefan Voevod a mers asupra-i cu putere cu oastea sa si l-a batut la Cozmin, in anul 1497 iar al domniei Sale anul 40 curgator luna lui octombrie 26, joi in ziua de Sfantul Dumitru. Si apoi s-a intors din razboi si a sfintit biserica aceasta in acelasi an, luna lui noiembrie, in 14."

Manastirea a devenit unul din cei mai mari proprietari feudali, ceea ce i-a permis sa participe la viata politica a Moldovei. In 1428, cand Alexandru subordoneaza unei manastiri 50 de biserici din diferite sate, dispunea "ca nici un mitropolit, nici slugile lui, nici dregatorii lui, sa nu se amestece ".

 Sfantul Stefan cel Mare va avea o deosebita grija pentru manastire, intarindu-i privilegiile acordate de domnitorii de dinaintea lui, inzestrand-o cu un clopot in 1485, cu un panaghiar in 1502 s.a. Din constructiile de atunci n-au ajuns pana la noi decat biserica lui Stefan cel Mare si partea inferioara a turnului clopotnita, zidit de Alexandru cel Bun.

Cel dintai domnitor moldovean care, cum atesta documentele, a daruit Manastirii Neamt sate si mosii este Petru Musat. Acesta a zidit Cetatea Neamt, a integrat-o definitiv in sistemul de aparare al tarii si, potrivit unei traditii puternice, tot el ar fi cladit la Manastirea Neamt, pe locul vechiului schit de lemn, o biserica de piatra, care a fost inconjurata de urmasii sai in scaunul Moldovei cu chilii calugaresti, diferite cladiri, turnuri si ziduri de aparare.

 Pe latura dinspre vest a patrulaterului - incinta, la mijloc, strajuieste turnul clopotnita, strabatut la baza de gangul boltit al intrarii. Partea inferioara a turnului clopotnita este zidita, probabil, pe vremea Domnitorului Alexandru cel Bun (1400-1432), iar cele doua parti superioare, mai tarziu. O parte din bolta semicilindrica a gangului - aceea dinspre rasarit - este acoperita cu picturi reprezentand scene inspirate din vechiul roman popular "Varlaam si Ioasaf".

Cladirile incintei, asa cum se prezinta ele astazi, dateaza din veacurile XVIII-XIX. Diferite insemnari, din care unele pe piatra, arata ca inainte de veacul al XVIII-lea au existat alte cladiri: o trapeza si o bucatarie zidite de Alexandru Cornea - 1540, o clisiarnita zidita de Ilias (1546-1551), chilii si turnuri, inaltate de diferiti domnitori si ierarhi moldoveni, care din cauza unor incendii, unor pradaciuni si unor intamplari dureroase s-au ruinat.

In anii 1958-1961, a fost reconstruita, intre chiliile de pe latura de est, biserica Sfantul Gheorghe. Acest lacas fusese zidit, la inceputul veacului al XIX-lea, pe locul unde altadata Petru Musat inaltase cea dintai biserica din piatra.

Deoarece biserica din veacul al XIX-lea stirbea maretia si frumusetea ctitoriei lui Stefan cel Mare, s-a hotarat reconstruirea ei in mijlocul laturei de est a incintei manastiresti. Vechile temelii ale bisericii Sfantul Gheorghe, ca si cele ale altor vechi cladiri din incinta,sunt marcate prin linii de piatra.

In jumatatea dinspre nord a curtii interioare, domina maiestuos monumentala biserica Inaltarea Domnului. Imprejurari si fapte necunoscute - un cutremur, poate cel din 1471, un incendiu sau un atac vrajmas - subrezisera grav cel dintai locas de piatra din Manastirea Neamt, zidit de Petru Musat.

Slavitul Voievod Stefan, de numele caruia sunt legate atat de multe biserici si manastiri, atat de mari infaptuiri, nu putea trece cu vederea cea mai importanta manastire din Moldova. De aceea in ultimul deceniu al veacului al XV-lea, el a zidit locasul care prin planul si liniile sale maiestrit proportionate, ca si prin bogata si variata decoratie a fatadelor, uimeste pe privitor.

 "Pisania", in limba slavona, fixata pe fatada de miazazi a pronaosului, este deplin concludenta cu privire la ctitorul bisericii si la timpul cand a fost ea zidita: "Doamne Iisuse Hristoase, primeste acest hram, care s-a zidit cu ajutorul Tau intru slava sfintei si slavitei de la pamant la cer inaltare a Ta si Tu stapane acopere-ne cu mila Ta de acum si pana in veac. Io Stefan Voievod a binevoit si a inceput si a zidit acest hram pentru rugaciunea sa si a Doamnei sale Maria si a fiului sau Bogdan si a celorlalti fii ai sai si s-a sfarsit an anul 7005 iar al domniei sale anul patruzeci si cel dintai curgator luna lui noiembrie in 14".

Intre celelalte ctitorii ale marelui Stefan, biserica Inaltarea Domnului de la Manastirea Neamt este cel mai interesant si mai reprezentativ monument al arhitecturii vremii, atat ca plan si structura interioara, cat si ca mod de decorare a fatadelor.

Planul trilobat al unor biserici de pe vremea domnitorului este marit insa si imbogatit prin adaugarea unor incaperi noi: pridvorul amplasat in fata intrarii dinspre vest si gropnita sau incaperea mormintelor intre pronaos si naos.

Arhitectura si bogata plastica decorativa exterioara adauga monumentului o maretie impunatoare. Un soclu, cu doua largiri succesive formeaza postamentul puternic din blocuri mari din piatra de talie, deasupra caruia se inalta peretii ziditi pana la doua treimi din inaltime cu bolovani de rau si piatra mai marunta.

De la acest nivel pana la cornisa de piatra de sub streasina, paramentul este lucrat in zidarie de caramida. Pe portiunea aceasta a paramentului sunt doua randuri de ocnite - cele de jos, mai mari, iar cele de sus, mai mici - deasupra carora se desfasoara o bogata friza de ceramica smaltuita, compusa din discuri, romburi si triunghiuri impodobite cu motive vegetale si geometrice.

La elementele de policromie ale fatadelor se adauga braiele si pilastri de caramida smaltuita dispuse in campul zidariei, atat in frize care inconjoara monumentul cat si in forma de colonete, precum si picturile in fresca ce se mai pastreaza in unele ocnite. Fatadele absidelor, in partea lor inferioara, sunt decorate cu firide alungite pana la soclu.

Cunoscutele contraforturi ale arhitecturii moldovenesti sunt oranduite simetric in jurul monumentului: doua dispuse in unghiurile vestice si cate unul de o parte si de alta in dreptul arcului median al pronaosului, in dreptul incaperii mormintelor si in dreptul proscomidiarului si diaconicului si, in sfarsit, unul mic in axul absidei rasaritene.

Ferestrele prin care patrunde lumina in camera mormintelor, naos si altarul bisericii, in decursul timpului, au fost largite si marite, dar cu prilejul lucrarilor de restaurare din 1958-1961 li s-a dat forma originara.

Turla, de forma octogonala, cu patru ferestre si patru contraforturi, se inalta pe doua baze suprapuse, prima cu opt laturi iar a doua de forma stelata cu opt varfuri. Atat bazele cat si fatadele turlei sunt decorate cu ocnite, firide, discuri si caramizi smaltuite.

In a doua jumatate a veacului al XVI-lea, sau mai tarziu, a fost adaugat langa altar, spre miazazi, un vesmantar, care in ansamblul planului cladirii inscrie o nota discordanta, dar fiind interesant din punct de vedere arhitectural, cu prilejul ultimelor lucrari de restaurare, a fost mentinut.

Acoperisul, care in decursul timpului a suferit destule modificari, a fost restaurat pe corpuri separate in timpul lucrarilor din 1953-1961. In pridvorul bisericii se patrunde prin doua usi dispuse fata in fata pe laturile de sud si nord ale acestei incaperi. Cadrele simple ale acestor usi se incheie la partea superioara prin arcuri in acolada.

Cele cinci ferestre - trei spre vest si cate una pe laturile de sud si nord - au ancadramente de factura gotica. Aceasta incapere este acoperita de o calota semisferica sprijinita pe arcuri oblice caracteristice arhitecturii moldovenesti.

Trecerea in pronaos se face printr-un mare portal la care se disting torurile incheiate in arc frant. Spre deosebire de pridvor, pronaosul este suprainaltat si inscrie in planul cladirii un dreptunghi. Deasupra este boltit cu doua calote despartite printr-un arc median. Pentru micsorarea diametrului fiecarei calote, mesterii s-au oprit la o formula ingenioasa: doua randuri de arcuri oblice suprapuse.

In cele patru unghiuri ale incaperii cum si la mijlocul peretilor laterali se inalta cate un pilastru incadrat in zidarie, format dintr-un manunchi de colonete subtiri asezate pe un soclu inalt si terminate la nivelul nasterii arcurilor boltii cu cate un capitel de profile gotice.

Pronaosul si incaperea mormintelor sunt despartite printr-un perete cu o deschidere de trecere incadrata de baghete incrucisate si muluri gotice sapate adanc in piatra.

Pana la inceputul veacului al XIX-lea, incaperea mormintelor era separata de naos printr-un perete, dupa suprimarea acestuia a fost construit un arc dublu. Naosul prelungit in forma unui dreptunghi largit prin absidele laterale semicirculare este incoronat de turla cladita pe doua randuri de arcuri oblice.

Biserica este terminata spre rasarit cu absida altarului de forma semicirculara, despartita de naos prin catapeteasma sculptata si aurita la inceputul veacului al XIX-lea in stil baroc. Spre nord si sud sunt inscrise in grosimea zidului proscomidiarul si diaconicul care printr-o usa este legat de cladirea adaugata a vesmantarului.

In biserica Inaltarea Domnului din Manastirea Neamt si in preajma ei sunt mai multe morminte, astfel, in pridvor se gasesc: lespedea funerara a Mitropolitului Teoctist al II-lea care a sfintit biserica in anul 1497, si lespedea lui Micota, parcalab de Neamt, care a murit in anul 1495; tot in aceasta incapere se afla mormantul Mitropolitului Calinic Miclescu - in acelasi mormant s-ar afla si osemintele Mitropolitului Sofronie Miclescu - si a unor episcopi si stareti.

In pronaos se afla mormantul Episcopului Pavel al Romanului (+1632) si ale unor schimonahi, iar in incaperea mormintelor, mormantul lui Stefan Voievod fiul lui Alexandru cel Bun (+1447) si al vestitului staret Paisie Velicicovschi (1794). Peste tot, fatadele impunatoarei biserici Inaltarea Domnului sunt bogat decorate cu motive de arhitectura. In arcadele ocnitelor se mai pastreaza unele picturi.

In interior, inca de timpuriu, s-au executat picturi. Cele din absida principala, naos si incaperea mormintelor au fost executate in ultimii ani ai domniei lui Stefan cel Mare sau pe vremea lui Bogdan al III-lea, iar cele din pronaos si pridvor pe vremea lui Petru Rares. Picturile, in general, sunt oranduite potrivit vechilor erminii ale Bisericii Ortodoxe.

Doi pictori din Suceava - Vasilache Chitascul si Vasili Eliman - au executat, in anul 1830, o reparatie generala a picturii. Ei au refacut unele scene vechi, deteriorate, si le-au intarit pe celelalte culoare peste culoare. Dupa incendiul din anul 1862 care a cauzat innegrirea picturilor, s-au facut unele incercari pentru curatirea lor, dar aceasta actiune n-a dus la rezultatele dorite.

Inca de la finele veacului al XIV-lea, intre zidurile manastirii, exista o scoala de caligrafi si miniaturisti in cadrul careia se copiau si impodobeau carti bisericesti pentru manastiri si biserici din targuri si sate.

In prima jumatate a veacului al XV-lea, activitatea de manuscriere caligrafica si decorare artistica a textelor bisericesti a fost dominata de vestitul monah Gavriil Uric, iar in a doua jumatate a aceluiasi veac de Teodor Marisescul, Ghervasie Ioanichie, Nicodim, Palade s.a., de buna seama, ucenicii lui Gavriil Uric.

Documente neindoielnice atesta ca la Manastirea Neamt s-au prelucrat metale pretioase faurindu-se obiecte de cult; tot aici s-au format pictori, sculptori in lemn si sculptori in piatra. Intre obiectele cu valoare istorica si artistica din colectia manastirii, mai importante sunt urmatoarele: Icoana Maicii Domnului primita in dar, potrivit traditiei, de Domnitorul Alexandru cel Bun de la imparatul bizantin Ioan al VIII-lea Paleologul...

... Catapeteasma care, pe vremuri, a apartinut paraclisului din Cetatea Neamt, cateva icoane din veacurile XVII-XVIII, cateva icoane executate de N. Grigorescu, un vas pentru aghiazma din 1775, un Panaghiar din 1750, o Nebedernita din anul 1665, un Epitrahil din veacul al XVIII-lea, un Omofor care a apartinut Episcopului Pahomie al Romanului (1706-1714), o Presa tipografica din veacul al XVIII-lea, doua prese tipografice din metal din veacul al XIX-lea, numeroase Xilogravuri si diferite piese tipografice.

In decursul timpului, la Biserica Inaltarea Domnului din Manastirea Neamt si la intregul complex manastiresc, s-au savarsit diferite modificari si s-au facut unele adaugiri.

Peretele care separa incaperea mormintelor de naos a fost indepartat la inceputul veacului al XIX-lea; ancadramentele originare ale ferestrelor naosului, gropnitei si altarului, in cea mai mare parte, au fost inlaturate; acoperisul din veacul al XV-lea a fost modificat; deasupra bisericii s-au mai construit inca doua turle de lemn; spre vest a fost adaugat un fronton; fatada a fost acoperita, in intregime, cu tencuieli; cladirile inconjuratoare au fost refacute.

Calugarii din Sfanta Manastire Neamt vietuiesc, astazi, ca dintotdeauna, potrivit cu pravila lor. Cu ajutorul Bunului Dumnezeu si Maicii Domnului, ei pastreaza cu grija si pretuire biserica lui Stefan cel Mare, impunatoare prin maretia si frumusetea ei, precum si obiectele de cult de mare valoare istorica si artistica.

Oricine trece pe la Sfanta Manastire Neamt, pe la sfintele moaste, pe la o slujba la ceas de seara, va duce cu el multumire, liniste si bucurie, caci acolo unde Dumnezeu si oamenii si-au dat mana, faurind aceasta minunata constructie, sufletul se linisteste.

Sursa: http://www.crestinortodox.ro

Biserica schitului din staţiunea Moneasa a fost sfinţită

În urmă cu doi ani, la sărbătoarea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel s-a pus piatra de temelie pentru zidirea bisericii şi a complexului monahal din Staţiunea Moneasa. Prin strădania monahului Serafim Hotea, sub directa supraveghere şi îndrumare a Înaltpreasfinţitului Părinte Timotei, Arhiepiscopul Aradului, ctitorul principal al bisericii, d-l Pavel Mihalca şi familia, precum şi alte persoane jertfelnice, au construit, dotat şi înfrumuseţat lăcaşul de închinare pentru ca astăzi, 30 iunie, el să fie pregătit pentru târnosire, după cum a precizat părintele Iacob Bupte.

Slujbele au început încă de ieri, 29 iunie, prin săvârşirea Slujbei Vecerniei şi Privegherea de către un sobor de preoţi, alături de reprezentantul chiriarhal, în persoana vicarului administrativ, fiind de faţă şi un număr impresionant de credincioşi din staţiune care au asistat la oficierea serviciului religios şi la sfinţirea odoarelor donate pentru nevoile cultice.

Astăzi, rânduiala târnosirii, a fost urmată de oficierea Sfintei Liturghii de către Înaltpreasfinţitul Timotei, înconjurat de un sobor ieromonahi şi preoţi şi în prezenţa a numeroşi credincioşi.

În cuvântul de învăţătură rostit, Înaltpreasfinţitul Părinte Timotei a subliniat strădania şi jertfa ctitorului şi a celorlalţi donatori, pe fondul sprijinului autorităţilor locale, a domnului primar Terentie Condea. „Înconjurarea bisericii cu rânduiala cuvenită şi cu cântările prezente şi în slujba Sfintei Taine a Cununiei pune în valoare faptul că suntem o comunitate şi mădulare ale Bisericii, aşa cum sunt şi trebuie să fie membrii familiei creştine mădulare unii altora, iar Hristos, cap al Bisericii. Fiecare bârnă de brad care alcătuieşte biserica reprezintă contribuţia fiecăruia dintre noi la zidirea şi împodobirea ei, iar brazii care înconjoară locaşul de cult ne amintesc metaforic de ceea ce spune poetul „pe-un picior de plai / pe-o gură de rai...”. Totul, biserica şi ce este în jurul ei, ne înalţă spre o viaţă spirituală creştină trăită în chip deosebit. Ziua de astăzi, la pomenirea celor 12 apostoli, este legată de cea a apostolilor şi a celor 70 ucenici. De azi înainte avem încă un altar de rugăciune pentru o priveghere cu timp şi fără timp pentru tot folosul cel de trebuinţă. Cu aceste gânduri am poposit astăzi, continuând sărbătoarea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, pe temelia credinţei, angajându-ne să ducem viaţa noastră în frică de Dumnezeu şi dragoste faţă de oameni, spre întărirea şi însănătoşirea vieţii noastre trupeşti şi sufleteşti”.


Sursa: http://www.basilica.ro

Continuă lucrările la Catedrala Mântuirii Neamului

Lucrările pe şantierul Catedralei Mântuirii Neamului continuă. În prezent se lucrează la ancorajele de pe părţile de nord şi de sud.

„Momentan se execută forajele pentru introducerea ancorelor. După o perioadă de şapte zile acestea se tensionează. De asemenea, se lucrează şi la şpraiţurile care se află la colţurile clădirii unde nu se pot executa ancoraje”, declarat pentru TRINITAS TV, Cosmin Negrilă, tehnician constructor.

Acesta este ultimul rând de ancoraje.

„După terminarea şi tensionarea ancorajelor se va trece la executarea excavaţiei finale”, a mai spus Cosmin Negrilă.

Terenul, cu o suprafaţa de 110.000 mp, are o formă aproximativ dreptunghiulară, având latura lungă pe direcţia est-vest paralelă cu traseul Căii 13 Septembrie. În zona amplasamentului se află unele dintre cele mai importante instituţii ale Statului: Palatul Parlamentului, Biblioteca Naţională şi Ministerul Apărării Naţionale.
Sursa: http://www.basilica.ro

Mii de maramureşeni la hramul Mănăstirii Bârsana

Biserica Ortodoxă a pomenit astăzi, 30 iunie, Soborul Sfinţilor 12 Apostoli. Unul dintre lăcaşurile de cult care şi-au sărbătorit hramul a fost şi Mănăstirea maramureşeană Bârsana. La sărbătoarea aşezământului monahal au fost prezenţi 15 000 de credincioşi veniţi din toate colţurile ţării. Sfânta Liturghie a fost oficiată de Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Justinian, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, şi Preasfinţitul Părinte Iustin Sigheteanul, Arhiereu-vicar al Eparhiei, informează TRINITAS TV.

„Să mulţumim cu toţii lui Dumnezeu, cei ce ne-am adunat şi cei ce nu sunt aici, căci Dumnezeu este cu noi. Oriunde ne întâlnim cu un semen al nostru, avem dreptul şi puterea să zicem, Dumnezeul tău este Dumnezeul meu. Noi toţi avem un singur Dumnezeu în ceruri. Poporul român este un popor binecuvântat, iubit şi ajutat de Dumnezeu”, a spus Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Justinian, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului.

„Aşezarea monahala de la Bârsana are o vechime istorică, în urmă cu şase secole existând aici un aşezământ monahal de călugări. După 1990 s-a reactivat mănăstire, de data aceasta fiind mănăstire de călugăriţe şi a evoluat impresionant din punct de vedere administrativ, dar şi duhovniceşte. Dacă în 1992 exista doar biserica, iată că astăzi sunt peste 12 clădiri în această incită sacră, iar mulţimea credincioşilor de pe Valea Vişeului, din toate localităţile din Maramureşul voievodal, este impresionantă. Această sfântă mănăstire este un chivot al credinţei din Maramureş”, a spus Preasfinţitul Părinte Iustin Sigheteanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului.

Mănăstirea Bârsana este unul dintre cele mai cunoscute aşezăminte monahale maramureşene, loc de pelerinaj pentru milioane de credincioşi care vin aici de-a lungul întregului an. Hramul mănăstirii adună oameni din toate colţurile ţării dar şi de peste hotare, evenimentul numărându-se printre cele mai importante de acest gen din România.

Un slujitor harnic pentru un sat de gospodari

Ziua de 28 august, când Biserica Ortodoxă face pomenirea pe stil vechi a Adormirii Maicii Domnului, pentru comunitatea de creştini din satul Climăuţi, rn. Donduşeni, a fost o zi cu o încărcătură spirituală deosebită – climăuţenii au serbat hramul sfântului lăcaş din localitate, iar printre mulţimea de oaspeţi dragi, veniţi cu această ocazie, a fost şi Înaltpreasfinţitul Petru, Arhiepiscop al Chişinăului, Mitropolit al Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor. Întâistătătorul Mitropoliei Basarabiei a oficiat Sfânta Liturghie împreună cu un sobor de preoţi şi diaconi, printre care: PC preot Ioan Cosoi, secretar eparhial, PC prot. Valeriu Cernei, protopop de Bălţi, PC preot Ioan Codreanu, paroh al bisericii „Sfânta Cuvioasa Parascheva” din s. Chetrosu, rn. Drochia, PC preot Valeriu Ursu, paroh al bisericii „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, din s. Cârlăteni, rn. Râşcani, PC preot Sergiu Mariţoi, parohul bisericii din localitate, şi PC protodiacon Andrei Cojocaru. 

Predica zilei a fost rostită de PC prot. Valeriu Cernei, care, în cuvântul său, a prezentat viaţa Maicii Domnului ca un model de urmat pentru toate femeile şi, îndeosebi, pentru femeile creştine, evidenţiind drama prin care trece familia contemporană în care deseori lipseşte mama, fiind plecată peste hotare pentru a le asigura celor de acasă  minimul de existenţă. „Copiii din aceste familii, chiar dacă sub raport financiar au o anumită asigurare, ei sunt văduviţi de dragostea maternă, care este fără preţ şi nu poate fi înlocuită cu nimic”, a subliniat părintele Valeriu.

După oficierea Sfintei Liturghii şi tradiţionala înconjurare de trei ori a sfântului lăcaş, soborul de preoţi a înălţat un Te Deum pentru binefacerile dăruite de Bunul Dumnezeu satului Climăuţi. Anul acesta, când grindina a lovit satele din împrejurimi, Climăuţii, ca prin minune, a fost ocolit de urgia naturii.

Tinerii din Climăuţi, îndrumaţi de dna profesoară Maria Corniciuc, au prezentat un program artistic care a inclus recitări de versuri de Vasile Militaru, Sfântul Ioan Iacob Hozevitul, cântece şi sceneta „Venirea Domnului”, în care micii actori au prezentat cu mult talent actoricesc starea omului când este preocupat în exces de cele lumeşti, care poate să piardă cele spirituale şi să rateze chiar întâlnirea cu Domnul.  Sceneta a fost o reuşită, plină de învăţături creştine. Programul artistic a debutat cu citirea de către Cornelia Rusu, eleva clasei a VII-a, a istoricului satului şi a bisericii. Din datele prezentate am putut reţine mai multe informaţii, prntre care: satul Climăuţi este o vatră veche, cu gospodari harnici, fiind atestat documentar cu 519 ani în urmă, în 1490. Construcţia bisericii, care este din lemn, a fost începută în anul 1834. Neavând posibilitate de a finisa construcţia, care era ridicată mai mult de jumătate, climăuţenii, în cadrul unei adunări, au hotărât să dea în arendă o parte din moşia satului, în mărime de 230 hectare, pentru un an de zile, boierului Cazimir Zinovie, din satul vecin, Cernoleuca. Venitul obţinut din această înţelegere a permis finisarea sfântului lăcaş. Biserica din Climăuţi, la fel ca şi alte sfinte lăcaşe, a avut de suferit pe timpul puterii sovietice, fiind închisă.

Unele obiecte au fost distruse, altele – arse, iar o parte au fost încărcate în maşini şi duse într-o direcţie necunoscută. În perioada 1988-1989, când lăcaşele sfinte începeau a fi redeschise, Climăuţii a avut parte de un bun organizator, dl Ioan Târnavschi, care a deschis multe uşi, a bătut multe drumuri pentru a-şi vedea visul împlinit – redeschiderea sfântului lăcaş, fapt pentru care climăuţenii îi sunt recunoscători până la pământ pentru jertfa sa. Alături de dl Târnavschi, pentru redeschiderea sfântului lăcaş s-a jertfit şi dl Alexandru Luca, care şi astăzi continuă să sprijine activitatea bisericii. Reparaţia a fost începută în anul 1989, prin contribuţia tuturor sătenilor, şi a fost terminată în 1991. Cea care a susţinut substanţial lucrările de readucere la starea de dinainte de închide a sfântului lăcaş a fost cârmuirea colhozului „Dimitrov”, în frunte cu domnul preşedinte Ioan Găină. La 28 august 1991 a fost sfinţită biserica şi oficiată, după câteva zeci de ani, prima Sfântă Liturghie. La eveniment au fost prezenţi preoţi din satele vecine, împreună cu protopopul Constantin Ursachi, primarul satului, dl Serghei Popescu, şi preşedintele colhozului „Dimitrov”, dl Ioan Găină.

În 1995, Mitropolitul Petru Păduraru a oficiat în acest lăcaş prima Sfântă Liturghie. La Sfânta Slujbă au fost prezenţi fraţii preoţi Marin, Petru şi Teodor Botezatu, preoţii din satele învecinate şi un grup de preoţi din Chişinău. Climăuţenii în zi de sărbătoare şi-au amintit şi de preoţii care au slujit din 1993 în sfântul lăcaş: preotul Marin (1993-2000), preotul Igor (2000-2004), preotul Valeriu (2004 – februarie 2009). Fiecare cu darurile sale au contribuit la buna funcţionare a lăcaşului şi la întărirea credinţei între oameni.

Un punct aparte în istoricul prezentat l-au constituit întreprinderile şi creştinii care cu inimă darnică sprijină după puteri amenajarea sfântului lăcaş şi activitatea preotului paroh. Fiecare climăuţean a contribuit după posibilităţi, dar un aport substanţial au adus Gospodăria locală „Climăuţeanul Agro”, reprezentant Ioan Corniciuc, primăria Climăuţi, primar Victor Chiriac, creştinii Petru Roşca, Liviu Vovc, Vasile Galearschi, Tatiana Chiriac, Vladimir Vidaicu, morarul satului Luca Taliusic şi meşterii Ioan Ciornâi, Sergiu Golub, Vladimir Baranovschi şi Ioan Borş. O contribuţie la amenajarea teritoriului bisericii au adus-o şi elevii din localitate.

Aceste informaţii despre istoria satului şi bisericii, pe lângă scopul de aducere aminte de faptele înaintaşilor noştri, au şi un scop pedagogic, de educare a tinerei generaţii, care trebuie să-şi cunoască istoria şi să-şi cunoască contemporanii care jertfesc din puţinul lor pentru ca, împreună, şi cei mici şi cei mari, tinerii şi vârstnicii să se poată bucura când păşesc în sfântul lăcaş.

Cu un cuvânt de învăţătură către cei prezenţi s-a adresat Înaltpreasfinţitul Mitropolit şi Exarh Petru, care a vorbit despre importanţa Maicii Domnului în viaţa creştinului, despre suferinţele Fecioarei Maria în timpul chinurilor, răstignirii şi morţii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, despre bucuria aflării vestii, împreună cu celelalte femei mironosiţe, despre Învierea Mântuitorului Iisus Hristos, despre petrecerea în rugăciune de la Înălţarea Domnului până la momentul Adormirii Sale.„Chiar dacă Sfânta Scriptură ne vorbeşte puţin despre Maica Domnului, tradiţia ne spune mai mult despre Fecioara Maria. Mântuitorul a cinstit-o în mod deosebit pe Maica Sa şi prima Sa minune a făcut-o tot la rugămintea Maicii Domnului, când a prefăcut apa în vin la Nunta din Cana Galileei”, a spus ÎPS Petru. Apoi Întâistătătorul Mitropoliei Basarabiei a vorbit despre momentul Adormirii Maicii Domnului, întârzierea Apostolului Toma şi descoperirea mormântului gol (lipsa trupului Maicii Domnului), astfel arătând nouă tuturor că cea care l-a purtat pe Mântuitorul Iisus Hristos nu poate fi lăsată putrezirii, şi a fost ridicată pentru a fi împreună cu Fiul Său.

Înaltpreasfinţitul Petru a felicitat pe toate doamnele şi domnişoarele care poartă numele Maria şi a îndemnat pe toţi la rugăciune către Maica Domnului şi, în mod deosebit, la lectura vieţii sale pentru a ne fi tuturor pildă de urmat.

Pentru activitatea sa rodnică în satul Climăuţi părintele Sergiu a fost gratificat de către Înaltpreasfinţitul Petru cu distincţia bisericească „Crucea Galbenă”. Cei prezenţi i-au cântat cu toţii „Vrednic este” şi mai multe voci din mulţime au  exclamat „Merită, merită”.

Printre cei care au adresat cuvinte emoţionante către climăuţeni a fost dl primar Victor Chiriac, care s-a referit la rolul credinţei în viaţa oamenilor, şi, în special, a copiilor, exprimându-şi dorinţa“ca tineretul să vină mai des la biserică pentru că au numai de câştigat”. Dl dr. Liviu Vovc, directorul Staţiei municipale Chişinău de Asistenţă Medicală Urgentă, a vorbit despre Climăuţi ca despre „un sat unit, cu oameni frumoşi şi buni”, apreciind osteneala climăuţenilor la renovarea sfântului lăcaş, îndemnându-i pe toţi „să rămână alături de biserică şi să păstreze credinţa străbună”. Dl doctor, în semn de respect, a înmânat câte un buchet de flori Înaltpreasfinţitului Mitropolit şi Exarh Petru şi părintelui Sergiu Mariţoi, parohul din localitate.

Părintele Sergiu, la rândul său, a mulţumim Înaltpreasfinţitului Petru pentru vizită, creştinilor pentru susţinere, exprimându-şi dorinţa ca în fiecare duminică numărul celor care vin la biserică să fie ca în zi de hram. Gospodarii harnici au pregătit pentru ziua de sărbătoare o masă bogată, oferită cu dragoste tuturor oaspeţilor.

În drum spre Chişinău, Înaltpreasfinţitul Mitropolit Petru a vizitat biserica „Sfânta Cuvioasa Parascheva” din satul Chetrosu, Drochia. Părintele paroh Ioan Codreanu a prezentat Înaltpreasfinţitului Petru o scurtă informaţie despre mersul lucrărilor de construcţie.

 Suntem mulţumiţi de părintele nostru

Am solicitat părerea câtorva creştini despre părintele lor paroh Sergiu

Dna Raisa Plămădeală: „Sunt plecată de mulţi ani din sat, în prezent locuiesc în Hânceşti, dar astăzi, după 41 de ani, ne-am înţeles cu colegii noştri, promoţia anului 1968, să ne întâlnim la această mare sărbătoare. Mă bucur că la Climăuţi este un asemenea slujitor ca părintele Sergiu – un om cu suflet mare, o persoană înzestrată cu har pentru a fi slujitor al Domnului. Pentru că ştim cu toţii că sunt oameni întâmplători în orice domeniu. Părintele Sergiu are vocaţie de la Dumnezeu pentru slujirea preoţească şi mulţumim Bunului Dumnezeu şi Înaltpreasfinţitului Petru că l-a trimis la noi în sat”.

Dl Valentin Nacu: „Părintele Sergiu este tânăr, energic, reuşeşte să comunice foarte bine cu oamenii, este un bun organizator, de aceea merită toată stima şi respectul nostru. Este un preot bun şi are acest dar de a sluji Domnului. Este un om plăcut, înţelept la sfaturi, sătenii îl iubesc şi de aceea ne dorim ca părintele Sergiu să fie aici, în satul nostru, cât mai mult timp”.

Dl Ioan Corniciuc: „De la început am fost aproape de părintele Sergiu şi am încercat să-l sprijin după puteri. Când a venit pentru prima dată la noi în sat părintele avea anumite rezerve: sat nou, oameni noi. Era şi de înţeles. Dar puţin câte puţin oamenii au început să-l cunoască şi să-l îndrăgească. Părintele Sergiu se bucură în prezent de mult respect printre climăuţeni. A reuşit, prin modestia sa, dar, în primul rând, prin credinţa sa, să apropie oamenii. Este cult, organizator, cu bun-simţ, nu este lacom, calităţi care îi sunt necesare unui păstor de suflete. În scurt timp a câştigat autoritatea de care are nevoie un preot. Să ne slujească aici, părintele, cât va rândui Domnul. Noi ne dorim să fie cât mai mult”.

Dl primar Victor Chiriac: „Noi, creştinii din satul Climăuţi, suntem mulţumiţi că Mitropolia ne-a trimis un asemenea slujitor ca părintele Sergiu. Este tânăr, energic şi de când este la noi în sat (februarie 2009) încearcă să unească lumea şi să-i crească din punct de vedere spiritual, să-i apropie de credinţă, lucru care trebuie să vă spun că îi reuşeşte. Are mari succese. Să o ţină tot aşa şi oamenii vor fi mai răbdători, mai iubitori unul faţă de altul, şi avem de câştigat din aceasta cu toţii. Este un bun gospodar şi organizator. Ceea ce-l caracterizează este simplitatea şi modestia. Prin aceste calităţi atrage lumea şi oamenii îl stimează. Este insistent, când este vorba de sfântul lăcaş, şi mai puţin insistent când se referă la vreo problemă de ordin personal. Suntem mulţumiţi de părintele nostru”.

Dna Ana Vasile Ciobanu: „Părintele Sergiu este un om cu suflet mare, un preot care-şi cunoaşte misiunea şi doreşte să facă foarte multe pentru oameni şi pentru biserică. Caută să ne unească în jurul credinţei, să venim mai mulţi la sfintele slujbe, să trăim cu toţii în iubirea creştinei noastre ortodoxe şi ca acest lucru să se simtă în relaţiile dintre oamenii din sat, ca oamenii să se simtă ca fraţii, să se împace, să trăiască în respect şi dragoste ca într-o familie mare”.