Manastirea Sfanta Maria din Techirghiol

Manastirea Techirghiol, din statiunea balneara Techirghiol, isi are inceputul in anul 1928, cand patriarhul Miron Cristea cumpara aici o casa cu 16 camere. Aici, patriarhul a infiintat un sanatoriu preotesc, deservit de cateva monahii, pentru clerul din intreaga tara.

Intre anii 1965-1967, patriarhul Justinian va extinde ceea ce a inceput Miron, iar intre anii 1975-1977 vor avea loc noi extinderi. Astfel, complexul va capata forma pe care o detine si astazi, cea traditional monahala - careu inchis.

In data de 15 august 1951 patriarhul Justinian va savarsi slujba de sfintire a noii bisericute din lemn (din secolul al XVII-lea) adusa aici din Transilvania. Hramul initial, al Sfintilor Apostoli Petru si Pavel va fi schimbat cu cel al Adormirea Maicii Domnului.

Bisericuta are o istorie vie, inceputa in satul Maioresti din judetul Mures, iar mai apoi trecand pe la Castelul Pelisor de la Sinaia, datorita regelui Carol al II-lea, ca in cele din urma sa ajunga, prin grija patriarhului Justinian, la Techirghiol.

Planul bisericii este unul dreptunghiular, cu partea de vest poligonala cu trei laturi si absida altarului, decrosata, poligonala cu cinci laturi. Odata cu ajungerea ei aici, restauratorii adauga un pridvor sculptat si un turn de clopote cu foisor.

Peretii bisericii sunt alcatuiti din barne de stejar de grosime variabila intre 25-30 cm, suprapuse orizontal si imbinate intr-o tehnica specifica lacasurilor de lemn din Transilvania numita "coada de randunica" iar in unele locuri prin cuie de lemn. Intregul ansamblu este imprejmuit de un brau median cu aspect de funie impletita, simbol al comuniunii sau o modalitate de delimitare simbolica a spatiului sacru.

La ancadramentul usii gasim motive populare romanesti, geometrice si florale. Pridvorul adaugat ulterior, pe langa ornamente populare de felul celor amintite, prezinta un profil de maica si unul de calugar despartite de o cruce, sculptate in coltul din partea de vest.

Pictura s-a realizat in mai multe etape de diversi zugravi din zona. Cercetatorii in domeniu presupun ca au fost pictate de Andrei de la Sunfalau, un zugrav renumit in zona de unde provine biserica.

Icoanele imparatesti sunt datate in jurul anului 1730. Pe scenele pictate pe pereti nu s-a pastrat nici o inscriptie originala. Ca elemente distinctive pentru bisericile de lemn din Transilvania si aici se intalneste pictat tricolorul ca semn de unitate nationala.

Pe de alta parte prigonitorii Mantuitorului sunt infatisati in chipul husarilor, modalitate de exprimare, in viziunea populara, a adversitatii fata de dusmanii poporului, sentimente care isi puteau gasi libera expresie in astfel de lacase sfinte de rezistenta ortodoxa in fata prozelitismului protestant si catolic.

O alta imagine larg raspandita in pictura din secolul al XVIII-lea este cea a Sfantului Cristofor cu cap de caine, care in aceasta bisericuta este asociata cu imaginea mortii in chip de schelet cu coasa si care, in Transilvania se intalneste chiar si pe zidurile caselor, taranii avand credinta ca in deosebi acest sfant ii protejeaza de duhurile rele.

In incinta manastirii se afla si fantana cu statuia Sfantului Pantelimon, sculptata in bronz de renumitul sculptor roman Ion Jalea si adusa de patriarhul Justinian de la spitalul Sfantul Pantelimon din Bucuresti.

In anul 1999-2000 s-a amenajat in cadrul manastirii o baza de tratament balnear, sub ocrotirea Sfantului Pantelimon, dotata cu aparate pentru electroterapie, bai galvanice, bai saline, sauna etc.

Cu sprijinul Muzeului de Istorie Nationala si Arheologie din Constanta, in anul 1989-1990 se infiinteaza in incinta manastirii si un muzeu: Marturii de viata crestina pe pamantul Dobrogei, care cuprinde fragmente arheologice si obiecte de cult din secolul IV pana in secolul nostru.

Dintre piestele originale cele mai valoroase mentionam: fragmente de basilici crestine din sec. IV-VI descoperite la Tomis si Caltis, amorfe romano-bizantine, fragmente ceramice cu simboluri crestine, fragmente arheologice de la Basarabi precum si numeroase obiecte de cult.

Intre anii 1969-1990 aici au avut loc cursurile anuale pentru pregatirea ghizilor si muzeografilor de la bisericile si manastirile din toata tara cu exceptia Moldovei. In anul 1990 aceste cursuri s-au desfiintat, fiind reluate in anul 1999 la initiativa Ministerului Culturii si Cultelor.

In anul 1995 schitul Sfanta Maria se transforma in manastire cu statut juridic, datorita faptului ca obstea monahala s-a marit considerabil. In prezent, manastirea are in jur de 43 de vietuitoare.

Pe timp de vara, manastirea sigura cazare si masa credinciosilor si celor ce doresc sa-si petreaca aici concediul oferind si posibilitatea de a urma un tratament balnear, cu aparatura moderna si asistenta de specialitate.