Credincioşii care au participat ieri la Sfânta Liturghie au putut rememora cuvintele Sfintei Evanghelii despre vindecarea slugii sutaşului. Fragmentul scripturistic de la Matei 8, 5-13 a devenit peste veacuri un important reper duhovnicesc după care creştinismul trasează liniile normalităţii în raporturile dintre slugă şi stăpân, între superior şi angajat, arătând totodată importanţa rugăciunii şi a iubirii milostive pentru cei bolnavi. În cuvântul de învăţătură, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a arătat că 'dincolo de ranguri diferite, de funcţii diferite în societate şi stări ale vieţii, ceea ce contează în primul rând este demnitatea umană, valoarea fiecărui om în faţa lui Dumnezeu'. De asemenea, Preafericirea Sa a explicat că 'Sfânta Evanghelie pe care am ascultat-o ne arată patru mari adevăruri: trei referitoare la virtuţile sutaşului roman şi al patrulea adevăr referitor la faptul că Mântuitorul Iisus Hristos vrea să ne arate că nu numai poporul lui Israel este chemat la mântuire, ci toate popoarele, şi că adesea Mântuitorul întâmpină rezistenţă din partea evreilor care nu cred în El, deşi văd o mulţime de minuni pe care le săvârşeşte iar, în mod surprinzător, găseşte credinţă la popoarele păgâne'.
Cele trei virtuţi ale sutaşului roman enumerate de Preafericirea Sa sunt bunătatea, smerenia şi credinţa, dovedindu-se în acelaşi timp şi 'purtător de înţelepciune, un om cu o gândire înţeleaptă care leagă între ele bunătatea, smerenia şi credinţa şi le pune pe toate în slujba vieţii'. Bunătatea sa milostivă s-a arătat în faptul că, deşi putea schimba pe servitorul său cu un altul sănătos, el vine şi cere Mântuitorului Iisus Hristos ca să-i vindece sluga. În cuvintele 'Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperământul casei mele!' se dezvăluie cea de-a doua mare virtute: smerenia sa realistă şi plină de înţelepciune, prin care încearcă să îl ferească pe Mântuitorul de criticile iudeilor care considerau un păcat intrarea în casa unui păgân. Credinţa lui profundă este a treia sa virtute care se arată în momentul în care sutaşul păgân recunoaşte că Iisus este Dumnezeu-vindecător, Domnul sau Stăpânul vieţii.
Patriarhul României a mai arătat că Evanghelia, cuvântul şi fapta minunată a Mântuitorului Iisus Hristos ne cheamă la acţiune. 'Evanghelia pe care am ascultat-o rămâne pururea pentru Biserică o lumină. Ea ne îndeamnă să ne rugăm nu numai pentru noi înşine când suntem bolnavi, ci să ne rugăm şi pentru alţii, pentru cei ce nu ştiu să se roage şi pentru cei care nu mai pot să se roage pentru ei înşişi din prea multă suferinţă sau din prea multă boală. Rugăciunea sutaşului pentru servitorul său a vindecat pe servitor. Vedem cum Dumnezeu poate vindeca pe cineva, nu ca urmare a propriei credinţe sau a propriei rugăciuni, ci pe baza credinţei celor din jur, pe baza credinţei celor apropiaţi. Aici nu era vorba nici măcar de credinţa părinţilor unui soldat bolnav, ci e vorba de credinţa superiorului unui soldat. În general, atunci când oamenii intervin în favoarea cuiva, intervin pentru că aşteaptă un favor şi ei la rândul lor. În general, se intervine pentru cineva care e mai mare pentru că avem gândul că ne va răsplăti cu ceva. Aici vedem că sutaşul nu intervine pentru un superior al lui, ci pentru un inferior, pentru un soldat care îi este servitor. Indiferent de rang, indiferent de slujire, ceea ce este important este demnitatea fiecărui om. În faţa lui Dumnezeu, fiecare persoană are o valoare veşnică şi infinită pentru că este creată după chipul lui Dumnezeu cel veşnic şi nemărginit. În felul acesta, rugăciunea pentru alţii făcută cu multă credinţă devine izvor de speranţă, izvor de vindecare, izvor de scăpare dintr-o situaţie grea sau dintr-o stare dificilă', a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, după cum ne informează 'Ziarul Lumina'.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu